Casele din zidărie reprezintă modul tradițional de construcție în țara noastră. Fiind caracterizate prin durabilitate și fiabilitate, pot rezista cu succes la intemperii și calamități naturale cu condiția ca acestea să respecte întocmai normele de construcție și proiectul de execuție.

Față de construcțiile din lemn, construcțiile din zidărie de cărămidă au nevoie de o fundație mai mare și o structură suplimentară de beton armat (fie stâlpi/stâlpișori și centuri/grinzi).

Clasificarea clădirilor pe structură zidărie (după modul în care sarcinile de compresiune sunt distribuite), se face astfel:

 

Structuri pe ZIDĂRIE PORTANTĂ  (sau purtătoare de rezis­tenţă)

Sunt realizate cu zidărie din carămida (bloc rosu), cu portanță și rezistentă ridicată, care are rolul de a susţine elementele de construcţie rezemate sau legate de ea, preluându-le sarcinile şi transmiţându-le la fundaţii. Casele din cărămidă pe zidarie portantă sunt varianta cea mai întâlnită și cea mai folosită de construcție.

 

Structuri pe CADRE DIN BETON ARMAT

Cadrele sunt alcătuite din stâlpi și grinzi, dar uneori în loc de stâlpi pot fi și pereți din beton armat. Stâlpii și grinzile preiau încărcările gravitaţionale și seismice, asigurând stabilitatea și rezistența construcției.  Conform normativelor, pentru o astfel de structură trebuie ca mai întâi să se execute cadrele, și după aceea zidurile. Aceastea trebuie însă ancorate de cadre pentru a nu fi expulzate în cazul unui seism. Structurile pe cadre sunt pretabile mai ales construcțiilor pe mai multe nivele ( blocuri cu apartamente, clădiri spații comerciale, etc), sau la clădiri cu deschideri interioare mari . Ca material de zidărie se folosește în general BCA-ul, structura ne-necesitând o zidărie portantă, toate sarcinile distribuindu-se prin grinzi și stâlpi direct către fundație ( care în acest caz este prevazută cu cuzineți din beton armat ).